prea mult soare..

Dupa mult soare, multa caldura, un Rotterdam usor dezamagitor, sau poate am pierdut noi partea fabuloasa a lui...trenul silentios si comod al NS-ului si-a facut treaba si ne-a adus acasa la Amsterdam...

Starbucks!!!

Locatie: Amsterdam Centraal

Final de saptamana 4...sfarsit de zi caniculara in Rotterdam, unde ne-am prajit efectiv la soare pe vaporas...ne intorceam noi obositi dar fericiti, putin chiauni (dupa un mic pui de somn in tren), si evident ne indreptam spre iesirea din gara gresita...am decis sa nu abordam acea iesire, deoarece aveam deja experienta de week-end-ul trecut...si ne-am indreptat pe holul principal prin gara...inainte de a descoperi frumusetea garii vechi, cu cupola inalta, arcade pictate si hol mare (pentru ca si deoarece gara este in renovare...de vreo 2 ani, asa) am avut un soc de fericire. Bine, este foarte probabil nici sa nu fi observat, la cat de obositi eram...insa uitandu-ma in zare pe stanga vad ceva verde...o oaza...un miraj...Starbucks Coffee...

Fericirea ne era fara margini, dupa 4 saptamani de chin cu cafea de la aparat, de lipsa de praji bune, 4 saptamani in care nu ne bucuram atat de mult ca mergem undeva, ci ne bucuram daca treceam pe la aeroport, pentru ca era un motiv sa vizitam Starbucks-ul de pe Schipol...ei, iaca acuma aflam cu stupoare ca era chiar sub nasul nostru si noi nnu am stiut...si nu am fi stiut niciodata daca nu am fi apucat-o pe drumul gresit!

Mereu sa experimentati, sa fiti aventurosi...numai asa veti gasi ce vreti! :D

Anuntatoare confuza...

Locatie si timp: sambata 15 mai seara, pe drumul de intoarcere de la Haga, in tren...

Dupa o zi fabuloasa si obositoare la Haga, in jur de 7:30 seara ne-am imbarcat in trenul spre Amsterdam. Stiam ca ne vom intoarce pe aceeasi ruta pe care ne-am dus, si anume Amsterdam Centraal-Schipol-Leiden Centraal...ei bine nu!

Stateam noi frumos in tren si motaiam, si stateam deja de 20 de minute in aceeasi statie, cand tanti se hotaraste sa ne impartaseasca in megafon motivul stationarii noastre extinse...dupa o turuiala lunga in olandeza, urmeaza partea palpitanta, si anume cea in engleza...si suntem informate ca trenul va circula pe o alta ruta, si nu va mai trece prin Schipol...motivul??? nici noi nu il stim, deoarcee tanti megafonista nu cunostea cuvantul. Redam mai jos anuntul doamnei:

"Stimati domni si doamne, ne cerem scuze pentru neplacerile create insa acest tren nu va mai ajunge la Schipol pentru ca...pentru ca...pentru ca...nu stiu cuvantul!!! Cert este ca acest tren va aborda o alta ruta si nu va mai ajunge la Schipol, asa ca va rugam sa va grabiti spre trenul de alaturi daca dorit sa ajungeti la Schipol"

Suntem inca foarte curiosi de ce nu putea acest tren sa ajunga la Schipol, dar altele puteau...

Fossil!!!

Am devenit fitzoase: eu (Octavia) mi-am luat ceas de la Fossil, iar Ruxi si-a luat ochelari de soare. Suntem niste fitzoase veritabile! :D

Rotterdam

Cenusareasa

Sambata a fost zi de shopping...muuuult shopping, traiasca Kalverstraat. Acolo am gasit raiul cumparaturilor, multe prostioare si tzoale, de marca sau nu.

Ne-a amuzat teribil o intamplare, si dorim sa o impartasim.

Cum umblam eu (Octavia) cu Ruxi din magazin in magazin, Ruxi incepea sa fie oarecum depressed pentru ca nu isi gasea pantofi (care sa-i placa, sa-i vina, si sa-i vina bine...poarta 36, nu este fitzoasa ci doar dificila :P). Intram noi intr-un magazin care parea promitator, avea reduceri (gen de la 119 EUR la 39 EUR), gaseste Ruxi niste pantofiori cu un toculet simpatic, foarte dragalasi, culoarea gri...putin inspre grej, dar mainly gri deschis. Probeaza dreptul, adjudecat, hai la casa sa cerem perechea. Vine tanti cu cutia, din care scoate...2 pantofi...acelasi model cu al nostru, dar ce sa vezi, de nuante diferite. Si apare si al 4-lea pantof, care s-ar parea ca era la raft.

Deci si prin urmare aveam asa: 1 pantof marimea 37 gri deschis (stangul), 1 pantof 36 gri deschis (dreptul), si 2 pantofi marimea 36, anume stangul SI dreptul, insa de nuante diferite!!! Adica diferite de ceilalti 2 si diferiti intre ei! Sa va explic, un pantof era gri cu o tenta verzuie, iar celalalt avea tenta verzuie mult mai accentuata, asfel incat acel pantof gri aducea mai mult cu culoarea oului de rata.

Explicatia data de vazatoare a fost ca de asta aveau reducere asa mare, pentru ca au ramas oarecum desperecheati, si singura modalitate de a-i cupla era pe masuri.

Acum, intrebarea noastra este: cine naiba ar cumpara pantofi de marimi diferite (evident cineva a cumparat un 36 si un 37) si cine ar cumpara pantofi de culori diferite?!?! Si credeti-ma ca diferenta de culoare era semnificativa...

....ce oameni nebuni...

Marinated spare ribs with fries

Altceva comestibil nu prea se gasea...asa ca am decis sa trecem peste colesterol, dieta si sa devenim porcusori...costite de porc marinate si cu cartofi prajiti...ocazional si cu salata :D

Madurodam

Keukenhof reloaded

Marea Nordului

Haga

o zi de luni FABULOASA!!!

sa va explic de ce este ziua de astazi atat de minunata:

1. este soare, cer senin, ora 9:30 am avem 13 grade si cresc!

2. aeroportul este inchis, nu aterizeaza si nu decoleaza nimic.

3. diseara avem partyyyyyyyyyy

as putea sa jur ca s-au aliniat planetele! :)

va dorim o zi la fel de fabuloasa ca a noastra.

Greva gunoierilor

Iata ca si intr-o tara civilizata se fac greve...si cine oare puteau sa fie nemultumitii?! Iaca gunoierii!

Dupa ce au amenintat cu greva de Ziua Reginei (cand a fost mare balamuc in oras, si cand s-au produs munti de gunoaie si Amsterdam-ul arata ca dupa bombardament), nu stiu cum s-a facut, dar ceva i-a induplecat. Insa nu a durat mult, iar acum am dedus, dupa mormanele de saci de gunoi din centrul orasului, dupa cosurile de gunoi care stau sa explodeze, dupa hartiile maturate de vant...am dedus ca gunoierii sunt in greva.

Sincer eu nu inteleg de ce or fi nemultumiti. Pentru ca pana la urma au niste utilaje atat de moderne, incat nici nu e necesar sa se uite macar la gunoi, ca sare singur in masina...

De abia asteptam grevele de la noi...ne vom intoarce acasa in plina greva si scandal...daca ne vom intoarce...

Keukenhof

Artis Zoo

revoltator!!!

In incercarea disperata de a trimite niste bani mamei, eu (Octavia) am calatorit intens aseara si fugitiv astazi, sa gasesc sucursale ING ca sa depun niste bani pe cardurile mele numeroase.

Ideea este ca aveam bani cash si vroiam sa ii trimit in contul mamei, deci trebuia sa ii depun pe card si sa ii transfer apoi prin internet banking. Simplu nu? La noi in Romania poti sa faci asa ceva, poti sa faci orice cu banii tai.

Nu si aici! (tara de 2 lei...pardon 2 ron). Aici iti trebuie IBAN de Olanda, nu conteaza ca ai 4 carduri, si de debit si de credit, si in RON si in EUR. Sunt completelly useless! Evident, poti sa iti faci cont aici, in Olanda, dureaza 5 zile lucratoare, si apoi poti sa depui ce vrei tu in el.

Dar ce te faci daca tu vrei sa depui banii azi, ca sa ii poti transfera?! ei bine, nu mai faci nimic, pentru ca nu se poate.

In concluzie, this sucks! Ramane western union care te va jupui cu comisioanele lor...si in rest, ramai cu speranta si sentimentul de neputinta.

Cu drag, pentru toata lumea,

Octavia cea revoltata de aceasta tara friguroasa si in care nu poti sa faci nimic!

mall-uri?!?!?!

Jur cu mana pe cartea sfanta (a se citi almanahul mall-urilor) sa nu ma mai plang vreodata de orasul meu drag, Bucurestiul meu, patria mall-urilor.

Oamenii astia nu au mall-uri...adica au ceva, asa, unu mic acolo...si sunt f popular asa numitele department stores.

Sa explicam: au un mall mic...adica mic rau, Vitanul e palat pe langa garsoniera asta de mall, pe 3 etaje amarate, intr-o veche biserica...este frumusel asa el inauntru, insa daca au 10-20 de magazine e bine. Acesta este Magna Plaza. Mai avem si De Bijenkorf, care este un fel de Galeriile Lafayette din Paris...3 etaje imense, nedespartite nici intr-un fel...cu tone de tot felul de chestii, parfumuri, tzoale, tot ce vrei, evident, toate de firma insa la preturi acceptabile.

Cica ar mai exista mall-uri, insa eu sincer nu le-am vazut. Cert este ca la ei nu exista nici un Baneasa Shopping city, ci stradute mici si inguste cu tone de magazinase la fel de mici si inguste, cu preturi invers proportionale cu marimea magazinului.

Concluzie: traiasca patria mall-urilor!

sechestrate la metrou...

Locatie: statia de metrou Overamstel

Personaje: Octavia, Dana si interfonul GVB

Veneam noi frumusel duminica seara de la don'soara Inge. Vremea era total impotriva noastra, era frig, ploua si batea un vant de iti venea sa te sinucizi. Evident ca amandoua mai aveam o problema oarecum presanta, deoarece bausem multa apa.

Toate bune si frumoase, calatoria cu trenul de la Arnhem la Amsterdam a fost rapida si placuta...si foarte comoda. Ne-am hotarat sa nu coboram la capat, tocmai la Amsterdam Centraal, ci mai aproape, la Amsterdam Amstel. De acolo aveam metrou direct si doar 2 statii de mers pana la hotel. Tzup din tren, tzup in metrou, tzup jos din metrou si ne indreptam cu viteza spre hotel...si ce sa vezi...ne-am trezit ca nu puteam iesi de la metrou.

Noi dimineata ne-am dus, ca niste fete harnice si constiincioase, la metrou la Centraal Station, sa ne reinoim abonamentele de metrou. Evident ca am ajuns inainte sa se deschida, si ne-am gandit intre timp sa ne ducem sa ne luam biletele de tren, si cand ne-am intors, era ditamai coada...ne-am luat bon de ordine, am asteptat, ni s-au facut abonamentele, si am prins si trenul din fuga.

Idea e ca tanti ne-a zis (insa noi ne gandeam evident la altceva) ca merg pe principul in-out. Ei, noi am coborat din tren si cum statia era comuna si pt metrou, am traversat direct la metrou, fara a valida la intrare carteluta magentica. Asa ca, cum aceasta nu fusese validata pentru intrare, nu ne lasa sa iesim.

Dana avea o problema foarte presanta, in sensul ca facea pe ea...iar usitele acelea nu se deschideau nici intr-un fel. Ne-am invartit, ne-am uitat, cica sa sarim gardul...yeah, right, ca era mai inalt decat noi.

Totusi, norocul nostru este ca oamenii astia (cu tot cu vremea lor naspa si biciclistii lor nenorociti) sunt pregatiti pentru orice situatie ca aceasta in care 2 tute au ramas blocate. Idea este ca au tot felul de butoane, de urgenta sau de informatii si de tot felul de alte urgente pentru turistii panicati.

Asa ca, ce ne-am gandit noi, ca niste fete descurcarete, sa apasam pe butonul de info GVB...am zis sa nu mergem direct la butonul de SOS, chiar daca era o urgenta, intrucat Danuta ar fi contribuit la balta de pe jos...am apasat pe buton, si, exact ca la patania cu Interfonul, ne-a raspuns cineva intr-un final...am explicat ca ne-am facut abonamente dimineata si ca acum nu mai putem iesi de la metrou...doamna interfon a fost foarte amabila, si nu s-a intrebat cum am intrat noi efectiv la metrou (probabil s-a prins ca are de-a face cu 2 turiste aiurite) si ne-a deschis usita de urgenta, ne-a rugat sa o inchidem dupa noi si ne-a sfatuit ca daca avem probleme in continuare, sa mergem de unde ne-am luat cartelutza, si sa clarificam acolo.

Evident ca a 2-a zi abonamentele ne-au functionat fara probleme. Dar cum altfel era sa ramanem noi sechestrate la metrou?!

Concluzie: tara asta nu prea ne place....:(

Queen's Day

http://www.slide.com/r/QwDWS5jb4T9t3n8zVPD_hYFnVBAC51Za?previous_view=lt_embedded_url

Cine isi mai aduce aminte de Bradul de Craciun de la Millenium din 2007? Mai stiti imbulzeala de la Unirii de atunci? Then this will look familiar.

Ei bine, cam asa e si aici. In suburbie, aici unde avem noi hotelul, e liniste, insa in centru, vaaai, lume pe strada, dar atat de multa lume cum nu am vazut, si toti purtand ceva portocaliu, tarabe cu tot felu de mancare peste tot, bauturi, pe canale o puzderie de barci pline de oameni care danseaza, muzica care se aude de peste tot, confetti care zboara prin aer....efectiv tone de oameni care se distreaza, tot centrul e un mare club.

Un alt lucru demn de mentionat este ca efectiv lumea se pisa in strada....lumea, adica barbatii...chiar in strada, dar in ceva asa special amenajat...e ceva rotund, de fapt arata ca un con...si e impartit in 4...si acolo sunt pisoarele...nu ai cabina, nu ai nimic, doar partile alea laterale, cum e impartit conul ala in 4...nu mai vorbesc de chiuveta sa se spele pe maini dupa ce termina...dar presupun ca "toaletele" astea se scot doar la asemenea evenimente, pentru ca pana cum nu am vazut...dar erau peste tot! asa, poc, in mijlocul drumului, cate o din aia si 4 insi care se pisau de zor...mi se pare si normal, la cata bere am vazut...

Concluzie: foarte fun, in ciuda lipsei totale a budelor...foarte multa distractie, un oras portocaliu 100%!

Interfonul...

Locatie: WTC Amsterdam

stiti ca noi suntem fete muncitoare! ni se inatmpla des sa plecam de la serviciu cu mult dupa terminarea programului de lucru; avand in vedere faptul ca suntem in OJT, acest lucru nu ni se mai intampla doar des, ci in fiecare zi lucratoare.

intr-una din aceste seri, cum stateam noi in birou iar procesul nostru cognitiv genera broboane de sudoare pe fruntile noastre incretite, ne pomenim cu un domn din staff-ul administrativ al cladirii (adica paznicul, dom'le!). ne intreab jovial daca stim codul de setare alarmei. dupa ce ne uitam pe rand una la alta, raspundem inocent in cor: "Nu!". ne informeaza protocolar ca, la plecare, trebuie sa sunam la un numar de telefon pentru a anunta parasirea cladirii, pentru ca el sa vina sa seteze alarma.

dupa inca vreo jumatate de ora, cand am decis ca eforturile noastre intelectuale trebuie sa ajunga la un final pentru acea zi, am incercat sa sunam la numarul de telefon furnizat, insa fara succes. am coborat la parter in speranta ca vom da de cineva care sa ne acorde asistenta in aceasta problema spinoasa. la parter SOC!... nu era nimeni in spatele tejghelei. ne-am gandit sa plecam pur si simplu, trecand ca niste flori prin prima usa de acces care se deschidea imbietoare in fata noastra; insa, dupa ce deja avusesem o patanie privind accesul si securitatea zonei de lucru a clientului nostru (vezi "prima zi...prima clanta..."), nu aveam de gand sa fim tinute minte ca romancele care au declansat alarma in World Trade Center.

salvarea a venit de la un interfon postat chiar langa usa dotat cu un buton care promitea o voce umana la un moment dat. eu, mai indrazneata, apas pe buton. suna o data, suna a doua oara, pana sa sune a treia oara o voce barbateasca raspunde in olandeza; imi iau tonul protocolar si accentul britanic si ii explic interfonului situatia (imi ajungea pana la sold, iar din respect pentru obiectul de metal, ma aplecasem sa vorbim de la acelasi nivel). persoana cu care discutam ma asigura ca va rezolva problema si ne uram reciproc "O seara frumoasa!".

eliberate de povara unei responsabilitati pe care o simteam ca o piatra de moara pe umerii nostri, ne indreptam cu tupeu spre a doua si ultima usa (rotativa) de acces in cladire. aceasta era oprita, dar noi nu am bagat de seama, imbatate de succesul misiunii noastre.

inainte sa ne oprim nedumerite in fata usii, o voce se aude ca de nicaieri zicand "Hello, ladies!". am inghetat pe loc... eu am fost prima care s-a dezmeticit pentru ca deja, in opinia mea, stabilisem o relatie speciala cu sistemul de interfon din cladire. ma apropii tematoare de obiectul de metal. acesta ne informeaza ca trebuie sa apasam un buton. alina isi indreapta curajoasa mana spre un buton mare si rosu. vocea din interfon ne corecteaza calma: "No, not that one!". am inghetat din nou... deja parea o scena dintr-un film de groaza. vocea ne explica: butonul de deasupra obiectului de metal. apas delicat, de parca alarmam vreo bomba sau ceva de genul asta. si SOC!... usa incepe sa se invarta in modul ei natural.

iesim si ne indreptam razand nervos spre statia de metrou.

Dana all mighty