duminică, 25 iulie 2010

Back to production

da, stim! nu am mai scris de mult!... pai cand sa mai apucam sa mai si scriem cand suntem atat de ocupate cu serviciul! stiu ce veti spune: "hai, domn'le, ne lasi? ce atata munca? ca doar nu v-ati dus la birou si in weekend!" ei bine, unele dintre noi au facut-o si pe asta... (nu dam nume!). in plus, perioada a fost una aglomerata si, in anumite momente, stresanta pentru noi. nu si pentru olandezi, care par a se ghida dupa doua principii sanatoase:
1. better lazy than tired
2. nu e graba, nu e stres

sa va explic: noi traiam cu impresia ca atunci cand, lucrand in domeniul contabilitatii, se apropie sfarsitul lunii, personajele intra in ceea ce se numeste "inchidere de luna"; conceptul presupune, prin definitie, agitatie, stres, munca multa in cursul celor 8 ore de program si, eventual, niste overtime. as, ti-ai gasit!
inchiderea lunii mai a decurs lin...dupa cum spuneam, fara graba, fara stres. ce overtime, ce agitatie?!
clientul: dar de ce sa ne stresam?
noi: pai stii, inchiderea conturilor... contabilizarea integrala a tuturor item-urilor....rezolvarea variantelor...a greselilor (cum adica "ce greseli?" a gresi este omenesc, da? cine suntem noi sa ii judecam?)...nu de alta, dar se inchide perioada!!!
clientul: pfffff (citat exact din discursul unui factor de decizie blond)

inchiderea lunii iunie a fost mai animata, de ce sa mint? era si inchidere de trimestru....drept pentru care perioada a stat deschisa pana cand toti factorii de decizie si-au indeplinit task-urile. imi amintesc de parca ar fi fost ieri cum I. (marele factor de decizie, the one who has a strong opinion about everything) ne spunea regula de aur: Deadlines are deadlines! este absolut uimitor cum trei cuvinte spuse unul dupa altul pot fi interpretate in atat de multe sensuri (toate foarte departe de cel intentionat).

aceste doua luni toride de vara bucuresteana au mai adus un eveniment: VIZITA DE CLIENT. se iau doua bucati factor de decizie, una nepoata a unchiului Sam, aka "bezmetica", cealalta...ma rog, olandeza get-beget, aka "And the lease ends....any questions?" (da, stiu, cam lung...dar atat de graitor). se cazeaza cele doua bucati (termenul nu face nici o aluzie, dar absolut nici o aluzie, la aspectul fizic al factorilor de decizie, suntem profesionisti, ce naiba!) la hotel bucurestean din Calea Victoriei si li se solicita sfatul intelept in probleme de proces. nu ne-am imaginat pentru nici un moment ca acest sfat nu poate fi dat fara o conexiune puternica la internet, drept pentru care am sfeclit-o un pic in aceasta privinta. rezultatul: anuntul taios dintr-o miercuri dimineata, ora 7 am AMS time (ca, mai nou, traim dupa alt meridian) care prevedea pedeapsa: restrictionarea pana la lipsa completa a prezentei factorilor de decizie in umilul nostru birou. desperate situations call for desperate measures! concomitent cu rezolvarea problemei de fond (stabilirea unei conexiuni puternice la internet, v-ati prins!) am decis si lansarea unei invitatii la cina la Caru' cu Bere. seara a decurs conform planului: s-a mancat, s-a urmarit programul artistic (dansuri populare romanesti, cat noroc!), s-a facut conversatie, presarata pe alocuri cu glume si, bineinteles, s-a platit consumatia: noi da, ele nu!, dar nu va faceti griji, asta era prevazut in plan.

sfarsitul lunii iulie aduce un alt eveniment de maxima importanta: sfarsitul tranzitiei! sau intrarea in productie, cum ne exprimam noi in cadrul G.... aaa, in cadrul companiei pentru care lucram. si atunci sa te tii! va vom tine la curent cu evenimentele...sper.

PS pentru echipa PLAN DE ACTIUNE:

Octavia: scoate satarul (ca sa mai ciopartesti din e-mail-urile bezmeticei)... si lasa-i gatul lui M. (n.a.: M. nu este un factor de decizie, desi el traieste cu aceasta iluzie...tindem sa credem ca a adus din amsterdam marijuana)
Ruxi: o asisti pe Octavia, ca si tu ai de a face cu bezmetica, arunci un ochi prin E-port ori de cate ori ai ocazia (stim ca te pasioneaza!) si, in pauze, dai cu ei de pamant in call-uri
Marius: You've got to fight, man!
Alina: lasa pretentiile absurde legate de somn, toaleta si mancare si vezi ce-i cu bancile alea! a, auzisem ca vrei si niste oxigen. ca, vezi doamne, fara asta nu poti trai! fata, da' esti broccoli la creierii capului!

marți, 25 mai 2010

prea mult soare..

Dupa mult soare, multa caldura, un Rotterdam usor dezamagitor, sau poate am pierdut noi partea fabuloasa a lui...trenul silentios si comod al NS-ului si-a facut treaba si ne-a adus acasa la Amsterdam...

Starbucks!!!


Locatie: Amsterdam Centraal

Final de saptamana 4...sfarsit de zi caniculara in Rotterdam, unde ne-am prajit efectiv la soare pe vaporas...ne intorceam noi obositi dar fericiti, putin chiauni (dupa un mic pui de somn in tren), si evident ne indreptam spre iesirea din gara gresita...am decis sa nu abordam acea iesire, deoarece aveam deja experienta de week-end-ul trecut...si ne-am indreptat pe holul principal prin gara...inainte de a descoperi frumusetea garii vechi, cu cupola inalta, arcade pictate si hol mare (pentru ca si deoarece gara este in renovare...de vreo 2 ani, asa) am avut un soc de fericire. Bine, este foarte probabil nici sa nu fi observat, la cat de obositi eram...insa uitandu-ma in zare pe stanga vad ceva verde...o oaza...un miraj...Starbucks Coffee...
Fericirea ne era fara margini, dupa 4 saptamani de chin cu cafea de la aparat, de lipsa de praji bune, 4 saptamani in care nu ne bucuram atat de mult ca mergem undeva, ci ne bucuram daca treceam pe la aeroport, pentru ca era un motiv sa vizitam Starbucks-ul de pe Schipol...ei, iaca acuma aflam cu stupoare ca era chiar sub nasul nostru si noi nnu am stiut...si nu am fi stiut niciodata daca nu am fi apucat-o pe drumul gresit!

Mereu sa experimentati, sa fiti aventurosi...numai asa veti gasi ce vreti! :D

Anuntatoare confuza...

Locatie si timp: sambata 15 mai seara, pe drumul de intoarcere de la Haga, in tren...

Dupa o zi fabuloasa si obositoare la Haga, in jur de 7:30 seara ne-am imbarcat in trenul spre Amsterdam. Stiam ca ne vom intoarce pe aceeasi ruta pe care ne-am dus, si anume Amsterdam Centraal-Schipol-Leiden Centraal...ei bine nu!
Stateam noi frumos in tren si motaiam, si stateam deja de 20 de minute in aceeasi statie, cand tanti se hotaraste sa ne impartaseasca in megafon motivul stationarii noastre extinse...dupa o turuiala lunga in olandeza, urmeaza partea palpitanta, si anume cea in engleza...si suntem informate ca trenul va circula pe o alta ruta, si nu va mai trece prin Schipol...motivul??? nici noi nu il stim, deoarcee tanti megafonista nu cunostea cuvantul. Redam mai jos anuntul doamnei:
"Stimati domni si doamne, ne cerem scuze pentru neplacerile create insa acest tren nu va mai ajunge la Schipol pentru ca...pentru ca...pentru ca...nu stiu cuvantul!!! Cert este ca acest tren va aborda o alta ruta si nu va mai ajunge la Schipol, asa ca va rugam sa va grabiti spre trenul de alaturi daca dorit sa ajungeti la Schipol"

Suntem inca foarte curiosi de ce nu putea acest tren sa ajunga la Schipol, dar altele puteau...

Fossil!!!

Am devenit fitzoase: eu (Octavia) mi-am luat ceas de la Fossil, iar Ruxi si-a luat ochelari de soare. Suntem niste fitzoase veritabile! :D


Rotterdam


Cenusareasa

Sambata a fost zi de shopping...muuuult shopping, traiasca Kalverstraat. Acolo am gasit raiul cumparaturilor, multe prostioare si tzoale, de marca sau nu.
Ne-a amuzat teribil o intamplare, si dorim sa o impartasim.

Cum umblam eu (Octavia) cu Ruxi din magazin in magazin, Ruxi incepea sa fie oarecum depressed pentru ca nu isi gasea pantofi (care sa-i placa, sa-i vina, si sa-i vina bine...poarta 36, nu este fitzoasa ci doar dificila :P). Intram noi intr-un magazin care parea promitator, avea reduceri (gen de la 119 EUR la 39 EUR), gaseste Ruxi niste pantofiori cu un toculet simpatic, foarte dragalasi, culoarea gri...putin inspre grej, dar mainly gri deschis. Probeaza dreptul, adjudecat, hai la casa sa cerem perechea. Vine tanti cu cutia, din care scoate...2 pantofi...acelasi model cu al nostru, dar ce sa vezi, de nuante diferite. Si apare si al 4-lea pantof, care s-ar parea ca era la raft.
Deci si prin urmare aveam asa: 1 pantof marimea 37 gri deschis (stangul), 1 pantof 36 gri deschis (dreptul), si 2 pantofi marimea 36, anume stangul SI dreptul, insa de nuante diferite!!! Adica diferite de ceilalti 2 si diferiti intre ei! Sa va explic, un pantof era gri cu o tenta verzuie, iar celalalt avea tenta verzuie mult mai accentuata, asfel incat acel pantof gri aducea mai mult cu culoarea oului de rata.
Explicatia data de vazatoare a fost ca de asta aveau reducere asa mare, pentru ca au ramas oarecum desperecheati, si singura modalitate de a-i cupla era pe masuri.

Acum, intrebarea noastra este: cine naiba ar cumpara pantofi de marimi diferite (evident cineva a cumparat un 36 si un 37) si cine ar cumpara pantofi de culori diferite?!?! Si credeti-ma ca diferenta de culoare era semnificativa...

....ce oameni nebuni...

Marinated spare ribs with fries


Altceva comestibil nu prea se gasea...asa ca am decis sa trecem peste colesterol, dieta si sa devenim porcusori...costite de porc marinate si cu cartofi prajiti...ocazional si cu salata :D